Să-mi amintesc ce aș fi, dacă nu aș ști cine sunt!

crizele existentiale

În ultima perioadă am tot mai multe discuții legate cu prietenii mei despre așa zisele “crize existențiale ale vieții” și îmi doresc să văd dacă mai sunteți foarte mulți care treceți prin asta.

Ca structura biologică bărbatul și femeia sunt construiți diferiți, inclusiv la nivel de creier, de aceea când porți discuția asta cu o femeie obții răspunsuri diferite decât ale unui bărbat. Deci pot să-ți expun din perspectiva de bărbat, iar dacă ești femeie să vezi altfel lucrurile. Fiind mai emoționale de la natură este posibil să le simți mai acut. Regulile sunt generale și se aplică în ambele cazuri.

Ce vreau să spun prin crize existențiale ale vieții?

La anumite vârste începem să ne punem întrebări cât mai multe, începem să ne dorim o schimbare în viața noastră, încercăm să înțelegem dacă am făcut cele mai bune alegeri și ne luăm viața pe care o punem în balanță cu bune și rele.

Concret, una dintre aceste crize care m-a lovit și pe mine este “Și acum ce fac?”, adică ce fac cu viata mea de adult cu normă întreagă. Am finalizat o facultate, un master, o relație de aproape 2 ani, mi-am luat o chirie, am renunțat la un job unde am stat 2 ani și am unul nou, pe scurt am dat reset și play fie ca am vrut sau nu.

La început am stat cu zilele seara și mă uitam la luminile orașului de la etajul 5 și încercam să înțeleg ce am de făcut. Deși fac asta de ceva timp, aveam 3 luni de când îmi căutam viața.

Când s-a clarificat totul?

Când mi-am făcut curaj să mă ascult cu adevărat. Mi-am dat seama că mă mințeam, deși îmi acordam mult timp, nu reușeam să intru profund în gânduri pentru că fugeam de ceva real, uneori de anumite trăiri din trecut. Am luat o agendă și am început să scriu. Tot! Visuri, emoții, trăiri, tot ce îmi doresc pentru mine. Despre asta este de fapt claritatea în viața de adult, să nu uiți să îți permiți să visezi și de ce faci ceea ce ai început la un moment dat.

Tu ce îți dorești? Care sunt cele mai ambițioase visuri ale tale?

Deși ai un job care nu îți acoperă aceste visuri, iar asta te lasă cu garda jos, când ți-ai permis să te imaginezi că ai propria firmă prosperă, că mergi în vacanțe de lux sau te bucuri de viața alături de familie fără să ai efectiv nici o grijă a banilor? De cele mai multe ori ne este frică să visăm sau dacă visăm după ne spunem: ”Iar bat câmpii, e imposibil.”

Îmi doresc să înțelegi o dată pentru totdeauna că se poate! Se poate absolut tot ce îți dorești atâta timp cât este realist și stabilit ca un obiectiv SMART(Specific, Măsurabil, De Atins, Relevant, Incadrat in TIMP). Nu este ușor, dacă te așteptai să te mint. Vreau să conștientizezi realitatea și care este potențialul tău. Este posibil sa dureze 5, 10, 15 sau chiar mai mulți ani să ajungi acolo unde ți-ai propus, dar sunt sigur că toată călătoria va conta!

Nu uita !

Dorința fără acțiune rămâne o simplă dorință.

De la dorință pornești, continui cu un plan, nu te abați de la el până nu ai rezultate. Notează toate aceste visuri, cât de stupide pot părea ele. Crează un plan fragmentat pentru următorii 15 ani pe etape și de acolo începi. Vezi cât costă în bani toate acestea și ce te costă pe tine să nu pornești spre ele. Ce compromisuri de timp, plăceri personale și prieteni trebuie să faci pentru a ajunge acolo.

O să fii criticat, apreciat și neinteresant în același timp.

Este un joc psiholog puternic pentru tine când provoci o schimbare mare. Poate te-ai hotărât în sfârșit să faci ceva ce te pasiona de mult timp, însă în mintea ta o să îți creezi foarte multe filme despre cât de multe schimbări o să-ți aducă în viața ta noul proiect. În momentele acestea o să apară 3 tipuri de oameni: cei care apreciază, cei care dau cu hate(critică negativ) și cei pentru care chiar ești irelevant. Un lucru este sigur, încurajări o să găsești tot mai puține. Tu îți cunoști calea, unde vrei să ajungi și nu deviezi de la ea pentru ”câinele care latră la gard”. Nu mușcă, doar vrea să te sperie.

Oamenii din jurul tău în sinea lor sunt egoiști, nu își doresc să fii mai bun. Oricât de buni prieteni ar părea, din păcate din lipsa maturității emoționale o să te descurajeze fară să vrea, poate intenționat sau dacă nu o fac, poate nici nu realizează că e momentul să îți fie aproape.(Am făcut referire despre situații asemănătoare cu familia și în articolul ”Un pas spre o nouă normalitate”)

Am fost destul de hater până acum și o să mă opresc. Nu toți oamenii sunt la fel. Tu trebuie să ai grijă pe care îi păstrezi cel mai aproape. Din firea mea extrovertită, căruia îi face plăcere să stea de vorbă cu oricine, am avut ocazia la un calcul în mare să fac cunoștință în ultimii ani cu peste 500 de persoane. Oamenii pe care îi țin aproape îi am împărțiți pe nivele și caracteristici în sinea mea. De la cei mai mulți nu am așteptări pentru că am ajuns apropiați datorită contextului, însă pe cei dragi i-am lăsat chiar să mă influențeze pentru că mi-am dorit să învăț de la ei anumite calități pe care le dețineau. Pentru mine asta a fost o rețetă de succes până în clipa de față și mi-a adus multă liniște.

Cred în ideea spusă de mulți oameni de succes ai lumii: ”Un prost cu un plan, o să bată mereu un geniu fără un plan”. De asta insist. Vreau să îți aduc plus valoare și dacă înțelegi acum 2 – 3 idei, misiunea mea a fost îndeplinită. Probabil o sa zici: “Da, dar de unde știu eu ce se întâmplă în 5-10 ani să pot planifica corect.”

Corect, dar și dacă pleci noaptea cu mașina la Roma. Cunoști destinația, nu cunoști drumul, nu vezi în fața mai mult de cât îți luminează farurile, însă știi că dacă înaintezi, drumul se arată. Din când în când ai câte un semn de circulație ce îți arată direcția și poate pentru munca depusă poți să primești acces pentru anumite perioade și la Waze. Exact ca în viață. Planifici, în paralel înveți constant, realizezi că un alt drum este mai bun, apari oameni care te influențează și îți arată calea. Ajungi să ai mentori care îți oferă experiența de ani de zile într-un timp mult mai scurt, iar pentru tine este aur. Uite așa poți schimba direcția de multe ori pe drumuri mai scurte sau mai lungi, dar niciodată destinația finală.(Dacă chiar nu este necesar)

Drumul se dezvăluie mereu, iar punctul culminant în toată povestea asta este că pe tot traseul acesta al vieții ajungem la răscruce, ne reactualizăm destinația uneori sau facem popasuri care ne creează aceste crize existențiale. În serialul Peaky Blinders, protagonistul Tommy Shelby este surprins de angajații săi, când răbufnește datorită unei crize pe care o întâmpină când acesta făcea curățenie la cai în locul lor. Întrebat de ce face asta le răspunde: ”Să-mi amintesc ce aș fi, dacă nu aș ști cine sunt!”

Concluzia la tot acest traseu este ca noi să facem regulile și să fim in control deplin. Vreau ca de azi, tu să îți permiți să visezi și să speri, tu să stabilești viteza și planul către destinație, tu să îți permiți să eșuezi și după ce te-ai frustrat că ai eșuat să te bucuri de lecția primită.

Viața este despre noi și călătoria noastră. Suntem la volanul propriei mașini și o conducem cum decidem noi.

Too much overthink, Just do it,

Dorin

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *